Sfântul ierarh Nectarie (1846-1920), făcătorul-de-minuni din Eghina, a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, prăznuirea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.
“Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu cel bun, cel tare, cel viu şi El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească. Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările şi întristările pentru dragostea Sa. Aşadar, nu vă împuţinaţi cu sufletul şi nu vă temeţi!” ne povățuiește, dincolo de timp, Sfântul Nectarie. Parcă niciodată omenirea nu a avut nevoie de mai multe povețe și mângâieri sufletești ca astăzi. Trăim vremuri de grele încercări în care singura soluție este rugăciunea fierbinte și discernământul spiritual. Tot Sfântul nostru drag ne dă și soluția pentru a rezista în furtuna acestor vremuri care au parcă drept scop tulburarea sufletelor noastre: “Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află.”
Pentru că iată, anul acesta prăznuirea Sfântului Nectarie se află într-o perioadă electorală, în care oamenii parcă uită că sunt frați și lasă dezbinarea politică să le tulbure sufletele, tot de la dragul nostru sfânt primim povață: “Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii omeniri. Este baza fericirii și a bunăstării oamenillor și temelia tuturor virtuților. Este scara care îl ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu.” Avem așadar totul pentru a putea găsi drumul cel bun. Știm ce trebuie să facem, atât în furtuna socială cât și în cea personală, avem cea mai bună barcă ce va rezista la orice val, doar să ne folosim cum trebuie de cel mai de preț atribut pe care-l avem: “Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet.”
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Ce se cuvine unei sărbători? E sărbătoarea unui mucenic, urmează mucenicului; e sărbătoarea unui cuvios, aseamănă-te celui cuvios”. Așadar, cel mai bineplăcut Domnului mod de a-l sărbători astăzi pe dragul nostru sfânt, Nectarie, este să-i urmăm, căutând să facem ceea ce el însuși a făcut: să credem, să ne rugăm, să iertăm nedreptăți și suferințe, să nădăjduim că Binele va triumfa și să nu ne lăsăm furați de vicleniile acestor vremuri. Sfântul Nectarie a avut toate virtuțile. Cu deosebire a avut două mari virtuți: smerenia și dragostea, din care se înfăptuiesc toate celelalte virtuți. Aceste două mari virtuți l-au arătat ca sfânt făcător de minuni, vindecător al bolilor sufletești și trupești, spre slava Lui Dumnezeu și bucuria noastră. Aceste două mari virtuți să le păzim și noi, să ne îngrijim și să ne străduim a le dobândi. Şi pentru că singuri nu avem putința de a le dobândi, așa cum de altfel nimic nu putem dobândi fără Dumnezeu, să cerem credință, cu răbdare, cu evlavie și pocăință de la Preabunul Dumnezeu si Tatăl nostru ceresc, dătătorul tuturor bunătăților, Cel care a zis „cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide”.
Pre cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a arătat în vremurile din urmă adevărat prieten al bunelor-săvârșiri, pre Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioși ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăște bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.